Crysis

csware · Trimis: 23/11/2007 16:56 Titlul subiectului: Crysis

Crysis

În 2006 am avut onoarea sã fiu prezent la ceea ce pe atunci era cea mai mare manifestare a industriei de jocuri - Electronic Entertainment Expo, sau pe scurt, E3. Printre lansãri mult-aºteptate de hardware ºi software, aveam un scop precis: vroiam sã îmi demonstrez cã trailer-le lansate pentru Crysis erau prerenderizate, nicidecum real-time. Jocul rula încã de atunci (culmea, chiar ultimul nivel din joc) pe plasme în rezoluþii impresionante, având în spate ceea ce probabil era cea mai bunã configuraþie hardware la acea orã. Din pãcate, scopul meu nu a fost atins, deoarece domnii de la Crytek fãceau în direct ceea ce nu credeam cã este posibil: se jucau ceva ce pãrea foarte aproape de fotorealism, cu dezinvolturã ºi cu un framerate acceptabil, rãspunzând la întrebãri ºi distrugând încã un palmier bucatã cu bucatã la cererea jurnaliºtilor prezenþi.
Jocul nu era atunci la dispoziție pentru o testare din partea publicului, dar am rãmas cu gura cãscatã îndată ce am vãzut ce graficã îmbrãca omenirea din Crysis. Desigur, nici fizica nu era mai prejos, probabilitatea de a distruge colibele din junglã sau vegetaþia venind parcã dintr-un viitor îndepãrtat. În mod uimitor, tot ce am vãzut atunci a apãrut în versiunea finalã a jocului ºi, deºi a trecut ceva timp, nici un titlu anunþat sau deja lansat nu s-a apropiat din punct de vedere vizual de ceea ce am vãzut.
Grafica este cu siguranþã principalul punct de discuþie când vine vorba de Crysis, de numeroase ori neluându-se în calcul faptul cã ar fi urmaºul spiritual al lui Far Cry (mai ales cã acesta din urmã va fi continuat separat de Ubisoft). Lansarea jocului a devenit în scurt timp subiect de discuþii pe teme de benchmarking, întrucât nVidia s-a aliat pe cât a putut cu cei de la Crytek, participând la evenimente media alãturi de echipã, lansând drivere noi, totul pentru a lupta pe acest foarte important front cu rivalii de la ATi ºi existau destule opinii conform cãrora jocul nu este decât un demo tehnologic destinat sã testeze PC-urile ºi sã producã mai mulþi bani pentru industria de hardware.

Din anumite puncte de vedere se poate spune acest lucru, pentru că Crysis ruleazã îndeajuns de slab pe orice sistem cu detaliile setate pe High, dar acest lucru se justificã prin faptul cã oferã cea mai realistã reproducere a realitãþii dintr-un joc de pânã acum, cel puþin la nivel grafic. Este disponibilã ºi opþiunea Very High, care în accepþia producãtorilor este singura care foloseºte cu adevãrat funcþiile DirectX 10, pentru aceasta fiind necesarã rularea jocului pe Windows Vista. Însã prin simpla modificare a unor fisiere de configurare, o mare parte din aceste efecte au putut fi „deblocate” ºi pe Windows XP, pentru ca apoi acest lucru sã fie infirmat de CEO-ul Crytek, care a susþinut cã este vorba doar despre o emulare ºi nu despre „adevãratele” efecte next-gen. Indiferent de aceste probleme, felul în care este redatã apa, modul în care razele soarelui strãbat vegetaþia junglei precum ºi multe alte consecințe grafice transformã experienþa din Crysis într-una absolut nãucitoare din punct de vedere vizual. Singurul loc unde ar mai fi ceva de discutat sunt exploziile ºi redarea focului, care aratã destul de învechit ºi pixelat. De asemenea, existã o parte din modul single-player care se desfãºoarã într-o zonã îngheþatã a junglei ºi care este cu siguranþã unul dintre cele mai impresionante niveluri din istoria FPS-urilor, mai ales prin felul în care se face trecerea între peisaje ºi este simulat viscolul (am simþit frigul în oase doar privind monitorul).
Totuºi, Crysis nu este doar un exerciþiu de afiºare a cât mai multor poligoane, texturi ºi efecte pe ecran. În ciuda faptului cã este atât de elegant încât screenshot-urile pot fi folosite pentru cãrþi poºtale, producãtorii nu au neglijat întru totul gameplay-ul. Scenariul nu este dintre cele mai originale, acþiunea desfãºurându-se într-un viitor apropiat, în anul 2020. Tu faci parte din forþele aparte americane ºi eºti paraºutat pe o insulã din Marea Filipinelor pentru o „banalã” misiune de salvare a unui arheolog, însã din pãcate pentru tine totul se va duce la d***u destul de rapid dupã începerea jocului. Aceastã abordare se potriveºte unui FPS, dar pentru cei care au salvat deja lumea de nenumãrate ori în variate alte titluri, motivaþia de a ajunge la final va fi destul de redusã.

Un element distinctiv în jurul cãruia graviteazã Crysis este un ținută special care se aflã în posesia echipei din care faci parte, "uniformã" ce foloseºte o potență care se regenereazã ºi care poate fi folositã pentru a vã creºte puterea (sãrituri mai înalte, lovituri de pumn mai puternice), viteza de deplasare sau pentru a vã transforma în Omul Invizibil. Starea implicitã a costumului este cea care oferã o armurã superioarã, accelerând în acelaºi timp refacerea sãnãtãþii ºi a energiei. Armele pe care le foloseºti pot fi ºi ele configurate într-un meniu intuitiv, conținând posibilitatea sã le adaugi diverse podoabe – amortizor, aruncãtor de grenade, lunetã, ghidare laser etc – care se vor dovedi teribil de folositoare pe parcursul jocului.
În single-player sunt oferite variante multiple de abordare a misiunilor, câmpul de luptã fiind practic deschis explorãrii, cuprinzând o libertatea de miºcare foarte mare, cu puþine locuri în care sunt introduse artificial bariere pentru a o îngrãdi. Inamicii sunt în de frunte de douã tipuri, nord-coreeni ºi extratereºtri, dar cele două tabere au suficientã varietate pentru a nu plictisi. Cel mai important este cã aceºtia, deºi în general în numãr mare în anumite locaþii, nu se spawneazã la infinit ºi au un comportament destul de natural, astfel cã în marea parte a timpului te simþi vânat în junglã, sentimentul din filmul Predator fiind bine imprimat experienþei de joc.
Aici intervine principala separare între FPS-urile din ultimul timp ºi cele mai "deschise", aºa cum este ºi Crysis, fapt care a împãrþit ºi fanii în douã tabere. Pentru unii, un spawn continuu pânã la contactul unui trigger este o insultã la adresa progresului în jocuri ºi a realismului, în timp ce pentru alþii aceastã caracteristicã este tocmai aceea care aduce spectaculozitate. Pentru mine, lucrurile stau undeva la mijloc. În teorie aº prefera ceva mai mult realism, dar în Crysis de multe ori se lasã liniºtea dupã ce elimini toþi adversarii ºi jocul aproape cã devine un simulator de turism, în care dacã ignori indicaþiile ofiþerului superior te poþi plimba în voie pentru a admira peisajele. Acest lucru îngăduie o oarecare relaxare în joc, dar scade din intensitate în anumite perioade. Desigur, a avea valuri de inamici care vin cãtre tine poate fi frustrant, dar dacã întelegi ºi accepþi mecanica unui joc precum Call of Duty, aceasta din urmã poate fi o încântare a simþurilor.

Pe lângã scãderea în intensitate menþionatã anterior existã ºi câteva probleme de scriptare, anumite trigger-uri nefiind declanºate atunci când trebuie, lucru care duce în final la o reluare a jocului de la o salvare anterioarã. Aceste mici neajunsuri sunt totuºi de înþeles dacã avem în vedere dimensiunea locaþiilor ºi multiplele chipuri în care poþi termina o misiune (de la o furiºare cu cloak ºi târârea printre copaci pânã la tãrãboi cu grenade ºi tancuri), dar aduc un oarecare sentiment de frustrare când progresul îþi este oprit subit de o astfel de eroare.
Jocul pare împãrþit în trei pãrþi relativ distincte în funcþie de inamici ºi vehiculele folosite, dar totul se desfãºoarã în cadrul aceluiaºi fir epic, trecându-se de la starea de vânat la vânãtor, de la ascunderea de elicoptere (de care nu poþi scãpa nici prin cloak!?) la pilotarea de diverse vehicule în lupte asemãnãtoare cu cele din seria Battlefield. Aici intervine din nou motorul CryEngine 2, care prezintã capacitãþi impresionante de afiºare ºi o flexibilitate superbã, atât în privinþa setãrilor grafice cât ºi a renderizãrii spaþiilor deschise sau interioare.
De asemenea, detaliile abundã. Modelele armelor ºi mai ales cele ale personajelor sunt excepțional de bine realizate, lucru dovedit ºi de secvenþele cinematice in-game, care aratã mai bine decât cele prerenderizate din alte jocuri. În privinþa detaliilor „de efect” s-a mers chiar pânã la implementarea unui bord autentic pentru fiecare vehicul, cu kilometraj ºi turometru funcþionale (deºi toate au fix 130940 km rulaþi, probabil nord-coreenii deținând aceleaºi rute de patrulare pe care le-au respectat cu sfinþenie de-a lungul câtorva ani). Cu toate acestea, Crysis este într-un fel un joc clinic, rece, care poate fi într-adevãr admirat ca pe o realizare extraordinarã, dar care nu stârneºte pasiuni puternice. În cele mai multe cazuri nici voice-acting-ul nu ajutã, unele voci fiind parcã împrumutate din Pimp My Ride sau Lacrimi de Iubire.

Datã fiind libertatea de miºcare acordatã jucãtorilor, designerii au fost oarecum forþaþi de împrejurãri sã creeze un AI care sã se poatã adapta situaþiei de pe „teren”; astfel, soldaþii nord-coreeni îºi pot modifica comportamentul, de la pazã sau patrulare la cãutare atentã prin junglã. Din acest motiv, o strategie de genul „pune amortizorul-trage-cloak-trage-mergi mai departe” nu va funcþiona întotdeauna, căci inamicii te vor gãsi destul de repede, mai ales cã rezerva de energie nu poate susþine abilitãþile costumului 100 de ani. Dacã dispari însã o perioadã mai îndelungatã din raza lor vizualã, inamicii vor renunþa sã te mai caute (lucru indicat ºi pe HUD).
În anumite clipe va fi necesarã infiltrarea în anumite tabere sau posturi de comandã mobile pentru a obþine informaþii folositoare, dar odatã aflat înãuntru, adversarii parcã uitã cã ai fi acolo, deºi s-a intrat în locaþia respectivã sub foc susþinut de arme automate. Mai mult, am întâlnit momente în care aceºtia au ieºit pur ºi simplu din camerã, lãsându-mã sã îmi fac treaba în liniºte.
Trecând însã peste micile ciudãþenii, AI-ul nu este complet bãtut în cap, astfel cã existã câteva noþiuni de luptã în echipã în tabãra adversã. De exemplu, dacã eºti urmãrit de un vehicul cu ºofer ºi mitralior, acesta se va opri la margina junglei, mitraliorul va trage în direcþia ta, ºoferul va coborî ºi va folosi ºi el armamentul din dotare de la adãpostul blindajului maºinii. Pe nivelul normal de dificultate soldaþii au o strãlucire roºiaticã când eºti aproximativ de ei, element folositor pentru þintitire, dar de la distanþã armele sunt extrem de ineficiente, fiindcă nici mãcar un încãrcãtor întreg de gloanþe nu reuºeºte sã îngenuncheze bravii soldaþi nord-coreeni; iar alegerea opþiunii de a trage foc cu foc va însemna cã adversarii se vor descotorosi de gloanþele voastre ca ºi cum ar fi înþepãturi de þânþari. Din acest punct de vedere, luptele cu extratereºtrii sunt mai brutale ºi mai spectaculoase, maºinãriile de luptã cãutând mereu sã te flancheze ºi sã foloseascã înãlþimile. Mai mult, ele nu vor ataca orbeºte, existând uneori ocazii în care se retrag ºi se regrupeazã pentru a reveni dupã aceea ca sã-þi aplice lovitura de graþie.

datã terminat single-player-ul, îþi poþi îndrepta atenþia spre multiplayer. Avem la dispoziþie nouã hãrþi, însã doar douã moduri de joc – Instant Action ºi Power Struggle – pentru maxim 32 de jucãtori. Instant Action este deathmatch-ul tradițional în timp ce Power Struggle (PS) este mult mai complex, el fiind o combinaþie de capture the flag cu lupte între echipe, totul pigmentat cu obiective strategice. Scopul în PS este distrugerea cartierului general inamic, lucru care nu poate fi fãcut decât dupã ce ai distrus în prealabil turelele care protejeazã baza adversã. Pentru a distruge turelele ai necesitate de o putere de foc serioasã, care poate fi obþinutã de la fabrica de prototipuri sau cea de vehicule, pe care trebuie sã le capturezi. Pentru a putea realizează prototipuri însã, trebuie sã ai sub control ºi anumite locaþii speciale, de aici rezultând o întreagã nebunie în care echipele trebuie sã balanseze ofensiva cu protejarea punctelor strategice.
Problema cea mare însã e cã la ora actualã conectarea la un server multiplayer este o adevãratã aventurã, implementarea tehnologiilor GameSpy nefiind nespus de fericitã. De altfel, producãtorii au ºi declarat cã lucreazã dominant pentru a rezolva aceste neajunsuri, dând între timp ºi câteva soluþii temporare pentru problemele generale. Revenind însã la multiplayer în sine, odatã ce v-aþi plictisit de Power Struggle, alte motive temeinice pentru a zãbovi în modul online de Crysis nu prea mai sunt. Mai ales cã existã deja o succesiune de alte titluri care oferã mult mai mult în aceastã privinþã – Call of Duty 4, jocurile din seria Battlefield, Enemy Territory: Quake Wars, Team Fortress 2, Unreal Tournament 3 etc.
Este de apreciat însã faptul cã producãtorii au inclus o înșiruire de opþiuni foarte utile, atât pe fracțiune de server cât ºi de client, cum ar quick search, damage ratio, un tutorial video pentru modul Power Struggle, auto-kick pentru cei care îºi omoarã de prea multe ori coechipierii, posibilitatea de a activa ciclul zi/noapte, suport pentru voice-chat cât ºi pentru... gamepad-uri (Xbox 360 / PlayStation 3 port anyone?).

Pentru pasionaþii de modding, Crysis include pe DVD-ul de instalare ºi versiunea 2.0 a editorului Sandbox, care de altfel ºi-a arãtat „muºchii” odatã cu lansarea demo-ului single-player. Editorul le-a permis fanilor talentaþi sã modifice o mulþime de aspecte ale demo-ului, demonstrând cã promisiunile designerilor de a pune la dispoziþia comunitãþii unelte deosebit de dominante pentru modificarea jocului nu au fost doar vorbe în vânt. Astfel, Sandbox 2 conține toate opþiunile de care un modder pus pe fapte mari ar avea nevoie, de la trigger-uri, controlul norilor ºi rutine pentru AI pânã la poziþionarea camerei sau efectelor de sunet.
Un element care îþi va uºura cumplit de mult munca este posibilitatea de a vedea pe loc schimbãrile aduse nivelului la care lucrezi folosind Game mode-ul din cadrul editorului. Astfel, poþi sã pui un copac pe hartã, activezi Game mode, te plimbi pe lângã el ºi dacã nu îþi place cum este poziþionat, apeºi Esc, îl muþi doi metri mai la stânga, dupã care îþi vezi mai departe de treabã. Sau la fel de bine poþi sã testezi dificultatea unei anumite porþiuni din nivel, sã vezi dacã plasarea inamicilor este optimã, dacã trigger-urile se declanºeazã corect sau dacã ai exagerat sau nu cu cantitatea de muniþie pe care ai lãsat-o prin zonã.
Aceastã uºurinþã de folosire, cumulatã cu flexibilitatea engine-ului, va duce cu siguranþã la apariþia unor mod-uri cel puþin interesante, a unor noi misiuni sau, de ce nu, chiar a unor campanii care sã continue povestea din single-player. Nu e nevoie decât de timp, pricepere ºi voinþã (un punct bun de plecare pentru cei doresc sã intre în lumea modding-ului este site-ul Crymod). De altfel, bazele pentru câteva conversii totale au fost deja puse, dar personal aºtept cu nerãbdare ca un alt producãtor sã foloseascã engine-ul pentru un gen perfect diferit, cum ar fi RPG-urile (idee nu extraordinar de exageratã, þinând cont cã Electronic Arts a achiziþionat de curând BioWare / Pandemic).

Trãgând linie, din punct de vedere grafic Crysis este fãrã discuþie cel mai impresionant titlu la ora actualã, concurenþa neavând ce face momentan decât sã se uite lung ºi sã ofteze. Remarcabil este cã jocul va fi la fel de impresionant ºi peste ceva timp, când hardware-ul va permite într-un final rularea la rezoluþii mai mari cu anti-aliasing activat. Este de întocmai clar cã producãtorii s-au concentrat ºi asupra gameplay-ului, nepunând bazã doar pe tehnologie. Rezultatul este un FPS bun, care însã este sabotat de o poveste fumatã ºi de mici dificultăți din cauza cãrora devii mai detaºat, asemenea unui doctor la o autopsie, având un interes educativ, dar mai puþinã implicare emoþionalã.
Din fericire, Crytek vor avea ºansa sã repare punctele slabe ale gameplay-ului, deoarece Crysis este doar debutantul titlu dintr-o trilogie. Iar acum cã tehnologia deja existã, nu mai rãmâne decât ca designerii ºi scenariºtii sã se apuce bine de tot de treabã.