Assassin's Creed - Xbox 360

csware · Trimis: 19/11/2007 15:56 Titlul subiectului: Assassin's Creed - Xbox 360

De fiecare datã când joc un titlu produs de Ubisoft, mã aºtept ca la un moment dat totul sã se ducã de râpã. Este imposibil sã nu dea cu bâta-n baltã ºi sã distrugã frumuseþe de proiect. De fapt, aceste momente frustrante sunt o marcã a publisher-ului francez, un soi de lait-motiv pentru toate jocurile sale. Dacã nu existã, atunci titlu respectiv nu e produs de ei. Sã nu mã înþelegeþi greºit. Assassin's Creed nu este deloc un joc neatrãgãtor sau prost realizat, ci din contrã, se vede cã pe undeva a existat ºi "a woman's touch". Din nefericire însã, o simplã atingere nu a fost suficientã pentru a insufla viaþã acestui titlu, ci doar pentru a-l anima un pic ºi a-l omorî de tot în ultimele capitole. E ca într-o cãsãtorie. Aparent femeia îþi dã putere, însã e doar o iluzie, pentru cã la final tot ea te ºi omoarã. Eu chiar nu pot sã înþeleg acest fenomen. Aparent, o parte din joc, cam douã treimi, e realizatã de oameni capabili, ca apoi restul sã fie încropit de niºte maimuþe. Se vede de la o poºtã cã nu au putut rezista tentaþiei de a nu dãrâma ceea ce au creat în primele nivele. E ca ºi cum toatã echipa de creștere ar fi strigat în cor "Jade, te rugãm frumos, putem sã facem praf jocul pe ultima sutã de metri? Pleaaaaaase!"
Dar sã ne calmãm, sã mai luãm o gurã de cafea ºi poate tonul se va mai îmbunãtãþi pe parcurs. Pentru cei mai curioºi dintre voi, o sã vã confirm încã de la început cã tenta SF a poveºtii este nespus de bine gânditã ºi implementatã, având în vedere cã vor mai fi încã douã continuãri ale jocului. "The facts were these", ca sã citez dintr-un serial favorit: Asasinii ºi Templieri au o râcã ce dureazã de secole. Templierii vor o nouã lume, modelatã conform viziunii lor. Asasinii vor pace, însã nu prea au ei treabã cu politica. Templierii sunt bine infiltraþi ºi au oameni dintre cei mai importanþi de fracțiune lor. Sunã familiar?
Numele protagonistului este Altair ("Zburãtorul" în limba arabã ºi un semn nefast în astrologie), unul dintre cei mai buni dar ºi cel mai arogant asasin în viaþã. În 1191. Din pãcate pentru tine, o misiune se terminã prost, iar Altair este pedepsit de cãtre Marele Maestru, fiind forþat sã treci printr-o experienþã asemãnãtoare cu moartea pentru a renaºte ºi a redeveni student, pentru a relua învãþãturile frãþiei. Lista celor nouã persoane pe care trebuie sã le omori este astfel o cãlãtorie iniþiaticã în care personajul nostru reînvaþã crezul frãþiei ºi realizeazã cã, aºa cum spunem noi, nu tot ce zboarã se mãnâncã.

Jocul îºi face foarte bine treaba ºi te prezintã ca pe un personaj care pe de o parte face voia stãpânului sãu, însã pe de altã parte îºi pune o serie de întrebãri care îl duc în cu totul alt sens decât cel impus de frãþie. Lupta internã între spiritul justiþiar, dorinþa de a face voia maestrului ºi a-ºi recãpãta rangul în cadrul frãþiei, ca de pildă ºi logica care îi dicteazã cã ceva nu e în regulã, apropie Assassin's Creed de un joc drag mie, Hitman. Da, la suprafaþa pare cã a împrumutat elemente din Prince of Persia sau procedee de luptã din Splinter Cell, însã încearcã sã te pui în pielea lui Altair, sã priveºti o situaþie din mai numeroase puncte de vedere ºi vei descoperi motivul pentru a juca acest titlu cap coadã. Un joc în care te transpui atât de uºor în hainele unui personaj este un joc bun, indiferent de gen, bug-uri sau decizii de design idioate.
Povestea începe în Masyaf, oraºul în care se aflã fortãreaþa asasinilor. De aici, Altair cãlãtoreºte prin Regat (Kingdom of Jerusalem) pentru a ajunge în cele trei oraºe în care se vor petrece evenimentele din joc - Damasc, Ierusalim ºi Acra - fiecare oraº având trei districte: Poor, Middle ºi Rich. Cum lista neagrã conþine nouã persoane, iar în exhaustiv sunt nouã districte, cred cã e destul de clar cã vei fi nevoit sã le accesezi pe rând, pe mãsurã ce execuþi fiecare personaj.

Dupã ce dobori þinta, te vei întoarce în Masyaf pentru a-þi recãpãta o parte din abilitãþi sau arme ºi pentru a discuta situaþia cu Marele Maestru Al-Mualim. Din fericire, acest lucru se întâmplã fãrã ca tu sã mai fii nevoit sã strãbaþi Regatul de la un capãt la altul. Pe de altã parte, necesitatea unei zone tampon dispare, asta deoarece nu existã misiuni în care eºti nevoit sã omori sau sã cauþi pe cineva aici. Existã într-adevãr un achievement care presupune execuþia a 60 de cavaleri templieri, iar o parte dintre ei se aflã în aceastã zonã, însã în afarã de asta, jocul nu are neapãrat nevoie de ea.
Regatul leagã toate oraºele, fiind ºi prima locaþie în care te caþeri pe o clãdire. Harta este acoperitã echivalentul fog of war, singura modalitate de a o îndepãrta fiind sã te caþeri pe clãdirile înalte marcate ca Points of View ºi sã "sincronizezi" harta pe care o ai cu realitatea din jurul tãu. De fapt, acest tip de acþiune trebuie sã fie prioritatea numãrul unu, pentru cã odatã descoperitã harta, în oraºe îþi apar ºi misiunile care îþi furnizeazã informaþii referitoare la persoana pe care trebuie sã o execuþi. Aceste misiuni pot fi descoperite ºi plimbându-te prin oraº, însã pe lângã faptul cã îþi ia foarte mult timp, în ultimele misiuni soldaþii sunt deosebit de irascibili ºi la cea mai micã greºealã au ºi sãrit pe tine. De notat cã mersul pe acoperiºuri este excepțional de sãnãtos în Assassin's Creed, iar dacã þineþi ºi lama pregãtitã, puteþi sã omorâþi gãrzile dintr-o singurã miºcare.
Aºa zisul free running este un concept teribil de bine implementat. Pãcat cã direcþia în care o ia Altair e complet aiurea. Poziþionarea camerei de multe ori este greºitã, iar direcþia se schimbã odatã cu ea. Butonul care ar trebui sã te facã sã te agãþi de marginea unui zid ºi sã te ridici în membre funcþioneazã numai dacã ai camera poziþionatã în spatele lui Altair. Dacã vrei sã vezi cine te urmãreºte ºi în acelaºi timp sã execuþi o astfel de miºcare, ghinion de neºansã. Pur ºi simplu nu merge. De multe ori Altair nu rãspunde la comenzi, direcþia problematicã fiind anterior sau sus (stick-ul stânga împins în faþã), iar atunci când o face, rugaþi-vã sã nu aibã lag (o scurtã întârziere a miºcãrii personajului faþã de comanda care i se dã). Acelaºi lucru se întâmplã uneori ºi în luptã, când pur ºi simplu reacþioneazã prea târziu, însã mai avem ceva pânã ajungem acolo.

Odatã ce te obiºnuieºti sã alergi pe acoperiºuri, nici nu îþi mai vine sã te întorci la nivelul solului. Sus e liniºte, jos e zgomot, sus nu e nimeni, jos e forfotã, sus sunt foarte puþini soldaþi, jos colcãie de viermi, inclusiv de templieri. Misiunile însã nu se pot accesa "de la etaj". Trebuie sã cobori printre muritorii de rând ca sã poþi pornește o misiune de furtiºag, tras cu urechea sau interogare. întâia presupune furtul unei hãrþi sau scrisori, lucru inutil pentru cã nu existã inventar în Assassin's Creed, deci nu poþi consultã harta sau citi scrisoarea. La sfârºitul misiunii þi se spune în mare ce a aflat Altair, iar faptul cã jocul ruleazã pe o consolã este o scuzã puerilã. Cel de-al doilea tip de misiune presupune trasul cu... urechea la o discuþie privatã. Stai pe bancã, apeºi un buton, ãia spun ce au de spus ºi gata, misiunea îndeplinitã. Interogatoriul este cea mai interesantã metodã de a afla informaþii, asta fiindcă presupune filarea nefericitului pânã îndată ce acesta se aflã într-un loc mai puþin populat, unde poþi sã-l cafteºti bine de tot pânã când se decide sã scuipe tot. La final scuipã sânge, pentru cã îl scuteºti de tortura care i-ar fi fost aplicatã de stãpânul sãu.
Orice investigaþie conþine maxim ºase misiuni, însã ai nevoie doar de douã sau trei dintre ele pentru a putea accesa misiune principalã, eliminarea þintei. Aici intervine problema pe care am menþionat-o la început. În cazul primelor ºase þinte existã clar probabilitatea de a le omorî pe ascuns, fãrã sã dobori nici o gardã pe parcurs. Bineînþeles cã odatã doborâtã þinta, ai toþi soldaþii din preajmã pe urmele tale, însã pânã acolo ai posibilitatea sã ajungi în locaþia respectivã în cel mai silenþios mod posibil.

Ei bine, în cazul ultimelor trei þinte, natura misiunii sau a locaþiei nu îþi mai îngăduie acest lucru, tu fiind nevoit sã recurgi la abilitãþile tale de luptãtor, abilitãþi pe care nu eºti forþat sã le exersezi pânã atunci. În plus, am descoperit cu stupoare cã marele asasin Altair nu ºtie sã înoate. Înþeleg cã este o decizie de design, însã am cãzut în apã lângã un ponton ºi am dat ortu' popii. How lame is that? Indiferent cã eºti lângã o barcã, un ponton sau un stâlp de lemn, contactul apei cauzează inevitabilul. Chiar nu ºtiu ce a fost în capul designerilor când au luat o asemenea decizie. Nevastã-mea, care în acel moment se uita cum mã joc, a râs 5 minute încontinuu.
Pe lângã faptul eºti nevoit sã recurgi la luptã ºi cã pânã la cea de-a ºaptea þintã nu prea ai exersat miºcãrile, se adaugã ºi numãrul mai mare al soldaþilor ca de exemplu ºi abilitãþile lor sensibil îmbunãtãþite. În nivelele anterioare ei te atacã pe rând, tu deținând îndeajuns timp la dispoziþie ca sã reacþionezi. În ultimele nivele însã te poþi destepta ºi cu douã sau trei lovituri concomitente dacã eºti înconjurat de foarte mulþi soldaþi. ªi dacã printre ei se mai aflã ºi un Templier, atunci chiar cã ai pus-o. Din fericire, Altair are douã posturi ale corpului, una ofensivã ºi una defensivã. Când adopþi o poziþie defensivã, inamicii tãi parcã ºtiu cã sunt vulnerabili în cazul în care te atacã (asta deoarece tu poþi executa un contra-atac), astfel cã vor fi mai vigilenþi ºi te vor ataca numai dacã eºti cu spatele la ei, angajat într-o luptã cu un alt soldat; tipul contra-atacului depinde de poziþia ºi distanþa faþã de soldat sau de arma pe care o ai (sabie sau pumnal).
Vestita lamã este folositoare numai dacã iei adversarul prin surprindere, iar cuþitele pe care teoretic le foloseºti ca sã dobori inamicii de la distanþã reprezintã cea mai ineficientã de armã din joc. Nu ºtiu dacã se pune la socotealã, dar eu nu am reuºit sã nimeresc pe cineva cu ele. Implementarea lor este aiurea ºi direcþia pe care se duc urmeazã acelaºi trend. Da, poþi face lock pe un soldat care te urmãreºte pentru ca apoi sã apeºi butonul în cauzã ºi lansa un cuþit, însã pe lângã faptul cã e moartea pasiunii, cine Doamne iartã-mã are timp sã facã lock cu zece soldaþi pe urmele lui?

Ok, mai iau o gurã de cafea cã sã mã calmez. Pe Xbox 360 controlul personajului se realizeazã pe trei planuri. Avem în primul rând direcþia, care aºa cum am spus mai sus, se duce de râpã ºi variazã în funcþie de poziþia camerei, apoi viteza de deplasare ºi nu în ultimul rând acþiunile pe care poþi sã le execuþi prin intermediul celor patru butoane colorate ale controller-ului. Y este capul, cu ajutorului lui accesându-se modul first-person al jocului, mod activat doar în momentul în care stai pe loc. A reprezintã picioarele, astfel încât el trebuie þinut apãsat încontinuu pentru ca Altair sã sarã ºi sã se caþere peste tot. S-a optat pentru acest sistem în defavoarea celui în care trebuie sã apeºi câte o tastã pentru fiecare salt sau miºcare pe care o face personajul tocmai pentru a te putea concentra asupra direcþiei de mers ºi nu neapãrat asupra acþiunilor pe care le ai de executat. X ºi B controleazã mâinile, astfel încât ele vor fi folositoare mai mult în timpul unei lupte, aºa zisul "gentle push" activat de B în timp ce mergi printre oameni fiind inutil.
Cum versiunea de PC va apãrea anul viitor, nu pot sã fac o comparaþie, însã e clar cã sistemul de control va fi asemãnãtor deoarece producãtorii nu vor schimbã radical modalitatea în care interacþionezi cu mediul înconjurãtor, în care te lupþi sau alergi. Poate e chestie de gust, însã free running-ul în forma în care e acum (puþin inspirat din parkour) ºi controlul personajului se îmbinã perfect. Dacã direcþia ºi-ar face puþin mai bine treaba chiar nu aº avea ce sã-i reproºez la acest capitol. Rãmâne, bineînþeles, lupta, acuzatã de mulþi cã ar fi prea uºoarã datoritã AI-ului. Nimic mai fals. Într-adevãr, sunt ocazii când îþi vine sã dai cu controller-ul de pãmânt, însã lipsa exerciþiului pe care am experimentat-o în ultimele capitole mi se datoreazã în totalitate, eu alegând cãi alternative pentru rezolvarea misiunilor de început. În fond, nimic nu e adevãrat, totul e permis. O libertate care te poate elibera sau te poate distruge, acest dicton fiind evident pe parcursul iniþierii lui Altair.

Ajuns la final ºi aflând adevãrul în legãturã cu Frãþia ºi Templierii, sunt chiar nerãbdãtor sã joc urmãtoarele pãrþi ale seriei. În fond, Assassin's Creed este doar o introducere. Ca în cazul oricãrei trilogii, bazele se vor pune în bucată a doua, pentru ca mãreþul final sã aibã loc odatã cu cea de-a treia. Jocul este captivant (mai ales când te afli undeva la înãlþime), lucru care te ajutã sã treci peste toate problemele lui. Poate nu este chiar ceea ce s-ar fi dorit, însã este un joc ce meritã toatã atenþia voastrã, cu un potenþial enorm, care valorificat de niºte oameni cu cap ar reda clipe unice în istorie.
Oraºele sunt pur ºi modest uimitoare, iar în momentul în care stai pe o bucatã de lemn la foarte mare înãlþime, chiar ai impresia cã eºti acolo, cã oraºul e viu în jurul tãu. Iar acestã senzaþie uimitoare poate ºterge aproape toate probleme jocului, pentru a te face sã te simþi rãsplãtit pentru efortul depus. Oare pânã la urmã nu asta conteazã? Cafeaua are întotdeauna acelaºi efect. Diferenþa constã în ceea ce fumãm.

tabernaculum · Trimis: 16/07/2012 18:20 Titlul subiectului:

This is awesome!